Sintetizatorul a fost mult timp un lux. În anii șaizeci ocupa un perete întreg de studio și costa cât o mașină. Apoi s-a micșorat, s-a ieftinit, iar la începutul anilor optzeci și-l permitea și o trupă fără bani. Acestea sunt cele zece albume pe care stă synth-pop-ul anilor 80.

Floyd Rose îți oferă cel mai bun tremolo și cei mai mulți nervi. Funcționează pe echilibrul dintre tensiunea corzilor și tensiunea arcurilor, iar când acest echilibru nu este corect, chitara nu revine niciodată la acordaj. În episodul 16 din Studio Lab, Lukas și Jakub Hribik îți arată tot reglajul: de la schimbarea corzilor la fine tunere, arcuri și blocarea tremoloului. Aici ai ghidul din ambele părți, scris pe puncte.

La începutul anilor 90 a venit din Seattle un val care a măturat părul lăcuit și solourile lungi de chitară. Grunge-ul a amestecat sunetul murdar al pedalelor fuzz, riffurile grele și sinceritatea punk. Numărăm invers zece albume, de la locul zece până la primul.